-->

duminică, 22 mai 2011

Plaga lui Ciprian

M-am gândit astăzi să tratez un subiect extrem de controversat. Pe acest tărâm, interesant pentru unii şi neinteresant pentru alţii, istoria şi medicina s-au ajutat reciproc. Rezultatele au fost mereu o îmbinare a celor două ştiinţe.


Istoria vestului Europei a fost marcată în jurul anului 250 d. Hr de către o boală care a mistuit sufletele poporului roman. Natura maladiei este încă necunoscută. Ciprian, episcopul creştin al Cartaginei, descrie simptomele bolii, incluzând vomismente puternice şi diaree, ulceraţii la nivelul amigdalelor, febră ridicată şi deseori gangrena membrelor inferioare şi superioare. Toate acestea ne duc cu gândul la ergotism. Acesta reprezintă o intoxicare gravă a organismului uman, provocată de consumarea pâinii făcută din secară infectată de ciuperca Claviceps purpuraea, şi a apărut destul de frecvent, de-a lungul secolelor, dar există puţine posibilităţi ca secara, cultivată mai ales în Europa şi aproape deloc în nodul Africii, ''grânarul'' tradiţional al Imperiului, să fie sursa de pâine a Romei. Permanenta sete pe care o avea bolnavul era însoţită de o rapidă propagare a simptomelor, la nivelul întregului organism.
Plaga lui Ciprian prezintă similitudini şi cu faimoasa ''gripă spaniolă'' din anii 1918-1919, care de asemenea a provocat o pandemie; aceasta înseamnă că a afectat toate regiunile lumii cunoscute în acel moment. Boala avea o incidenţă sezonieră, boala declansându-se în toamnă, durând toată iarna şi primăvara, diminuându-şi intensitatea o dată cu venirea anotimpului cald (un ciclu sugerând specialiştilor febra tifoidă). Numărul morţilor îl depăşea clar pe cel al supravieţuitorilor. Faza acută a plăgii lui Ciprian a durat 16 ani, perioadă cumplită, în care nu doar boala propriu-zisă, cat mai ales panica provocată de ea a făcut ravagii. Totuşi, Imperiul Roman a reuşit să depăşească în final această cumplită piatră de încercare.
Preţul a fost însă renunţarea la două dintre cele mai bogate provincii, legiunile fiind obligate să se retragă, între 271-275 d. Hr, din zona Munţilor Pădurea Neagră şi din Dacia, spre a menţine tradiţionala '''limes'' a Imperiului - cursul fluviilor Rin şi Dunăre. Energicul împărat Aurelian (270-275), unul din cei mai importanţi împăraţi ai Imperiului Roman (în ciuda vremurilor dificile), a luat hotarârea de a fortifica însăşi Roma, cetatea pe care barbarii încă nici nu visau că ar putea-o vreodată cuceri.

Puteți să dați like şi pe Facebook pentru a fi la curent cu ultimele postări ale blogului.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

2 comentarii:

Anonim spunea...

O lectie de istorie domnule profesor.

Anonim spunea...

Minunat material. Ca medic si ca iubitor de cultura va multumesc. Cu real respect Dr. Adrian Damaschin (Clinica Opitel) din Israel.

Trimiteți un comentariu

Dacă ţi-a plăcut articolul poate vrei să laşi un comentariu?