Dintre religiile lumii, deşi este un subiect
discutabil, Hinduismul este într-adevăr o religie deschisă, în dublu sens. În
primul rând, nu are nimic ascuns şi totul se poate cunoaşte.
Este de
asemenea deschis în sensul că admite să i se pună întrebări la care nu răspunde
în viaţa curentă recurgând la căile tradiţionale, înţelegând prin aceasta
mijloacele firnizate în mod obişnuit de sanatanadharma, Ordinea naturală şi
permanentă a lucrurilor.
În India,
ca şi în Occident, apar noi probleme legate de urbanizare, industrializare,
viaţa modernă, discrepanţele dintre bogaţi şi săraci etc. În mod simiar, apar
noi probleme şi în ceea ce priveşte izbăvirea: Dharma nu mai e suficientă
pentru a elibera omul de constrângerea de a se naşte din nou, conform
concepţiilor hinduse, de aservirea faţă de plăcere şi de bani, conform
concepţiilor morale. Hinduşii sunt conştienţi de aceasta de mult timp.
Calea de
rezolvare a problemelor a fost întotdeauna deschisă liderilor politici, sociali
şi religioşi, personalităţilor charismatice, tuturor celor care fac experienţe
spirituale şi religioase. Lor le revine rolul de a se impune în domeniul lor şi
de a propune căi şi modele. Ei trebuie să-şi asume rolul de iniţiator şi guru.
Ne raportam, desigur, la personalităţi precum Ramakrishna sau discipolul său
Vivekananda, la Gandhi, la Nehru, la Sri Aurobindo şi chiar la Maica Tereza, a
cărei charismă de iubire creştinească este percepută ca atare în India.
Fără
îndoială că răul poate coexista alături de bine, dar toate iniţiativele sunt
permise. Hinduismul este un imens laborator în care s-a testat tot ce a părut
demn de a fi experimentat. Unele experienţe au creat şcoli. Diversele yoga din
Occident şi din România provin din aceste şcoli în care experienţa a reuşit.
Deseori au fost adaptate la mentalitatea noastră privându-le de obiectivele lor
religioase şi eliberatoare.
Între yoga
şi cale sprituală există o identitate de structură, chiar dacă această
identitate nu se exprimă în acelaşi mod. Occidentul cunoaşte spiritualităţi
care se caracterizează prin dependenţa lor faţă de asceză, devoţiune, mistică
sau credinţă. Ele permit cultivarea spiritului deseori în opoziţie faţă de
materie şi grup.
În India,
orice yoga se defineşte în raport cu energiile corporale sau mentale pe care
are îndatorirea de a le disciplina, de a le unifica, pentru a profita cât mai
mult de ele, cu un scop precis.
Există deci un fel de orizont imediat:
corporalul, mentalul, afectul şi intelectul. În raport cu aceste energii, ea le
întăreşte sau le distruge. “Orice yoga
este creaţie şi distrugere în acelaşi timp” (Katha upanishad VI, 11). Orice yoga este, ca orice spiritualitate, o
opţiune, o valorificare a anumitor energii, dar şi o vlăguire, o absorţie a
altor energii. Cei care se angajează într-o yoga trebuie să fie conştienţi de
alegerea pe care o fac, care nu trebuie făcută cu superficialitate. Acestea
sunt în mod normal opţiuni ireversibile.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Dacă ţi-a plăcut articolul poate vrei să laşi un comentariu?