Hinduismul – religia cu numeroase anexe

Dintre religiile lumii, deşi este un subiect discutabil, Hinduismul este într-adevăr o religie deschisă, în dublu sens. În primul rând, nu are nimic ascuns şi totul se poate cunoaşte.

Este de asemenea deschis în sensul că admite să i se pună întrebări la care nu răspunde în viaţa curentă recurgând la căile tradiţionale, înţelegând prin aceasta mijloacele firnizate în mod obişnuit de sanatanadharma, Ordinea naturală şi permanentă a lucrurilor.

În India, ca şi în Occident, apar noi probleme legate de urbanizare, industrializare, viaţa modernă, discrepanţele dintre bogaţi şi săraci etc. În mod simiar, apar noi probleme şi în ceea ce priveşte izbăvirea: Dharma nu mai e suficientă pentru a elibera omul de constrângerea de a se naşte din nou, conform concepţiilor hinduse, de aservirea faţă de plăcere şi de bani, conform concepţiilor morale. Hinduşii sunt conştienţi de aceasta de mult timp.

Calea de rezolvare a problemelor a fost întotdeauna deschisă liderilor politici, sociali şi religioşi, personalităţilor charismatice, tuturor celor care fac experienţe spirituale şi religioase. Lor le revine rolul de a se impune în domeniul lor şi de a propune căi şi modele. Ei trebuie să-şi asume rolul de iniţiator şi guru. Ne raportam, desigur, la personalităţi precum Ramakrishna sau discipolul său Vivekananda, la Gandhi, la Nehru, la Sri Aurobindo şi chiar la Maica Tereza, a cărei charismă de iubire creştinească este percepută ca atare în India.

Fără îndoială că răul poate coexista alături de bine, dar toate iniţiativele sunt permise. Hinduismul este un imens laborator în care s-a testat tot ce a părut demn de a fi experimentat. Unele experienţe au creat şcoli. Diversele yoga din Occident şi din România provin din aceste şcoli în care experienţa a reuşit. Deseori au fost adaptate la mentalitatea noastră privându-le de obiectivele lor religioase şi eliberatoare.

Între yoga şi cale sprituală există o identitate de structură, chiar dacă această identitate nu se exprimă în acelaşi mod. Occidentul cunoaşte spiritualităţi care se caracterizează prin dependenţa lor faţă de asceză, devoţiune, mistică sau credinţă. Ele permit cultivarea spiritului deseori în opoziţie faţă de materie şi grup.  

În India, orice yoga se defineşte în raport cu energiile corporale sau mentale pe care are îndatorirea de a le disciplina, de a le unifica, pentru a profita cât mai mult de ele, cu un scop precis.  

Există deci un fel de orizont imediat: corporalul, mentalul, afectul şi intelectul. În raport cu aceste energii, ea le întăreşte sau le distruge. “Orice yoga este creaţie şi distrugere în acelaşi timp” (Katha upanishad VI, 11). Orice yoga este, ca orice spiritualitate, o opţiune, o valorificare a anumitor energii, dar şi o vlăguire, o absorţie a altor energii. Cei care se angajează într-o yoga trebuie să fie conştienţi de alegerea pe care o fac, care nu trebuie făcută cu superficialitate. Acestea sunt în mod normal opţiuni ireversibile.

Puteți să dați like şi pe Facebook pentru a fi la curent cu ultimele postări ale blogului.