La finele secolului al
XX-lea, în anul 1999, se lansa la Editura de Sud din Craiova, lucrarea
doctorului Tudor Răţoi, autorul monografiei “Partidul Naţional Liberal în
Mehedinţi (1875-1947)”.
Autorul vorbeşte chiar
la începutul acestei lucrări, despre puţinătatea izvoarelor istorice, elemente
esenţiale în reconstituirea unei perioade. Lucrarea este serios documentată,
analizele sunt pertinente şi scot în evidenţă valoarea autorului.
De ce am ales acest
subiect? În primul rând, datorită domnului Tudor Răţoi, un om apreciat în
mediul ştiinţific, în peisajul cultural local şi naţional. În al doilea rând,
fără să mă raliez viziunilor liberale, pentru ceea ce înseamnă o monografie în
spaţiul local şi pentru rolul politicului în societatea de atunci.
Este atât de bine
scrisă, încât eclipsează, fără să exagerez, chiar evoluţia acestui partid în Mehedinţi. Datele au fost culese
cu grijă din presa timpului, evitându-se anumite date. Probabil că nu-şi găseau
locul şi rostul într-o asemenea lucrare. Erau date legate de manevre ale
autorităţilor locale, abuzurile primarilor liberali, nepotisme, etc. Nu vă sună
cunoscut? Şi totuşi, chiar dacă puţin am exagerat, erau cazuri izolate şi
oricum, mult mai puţine decât cele de azi.
Antebelicul şi
interbelicul românesc, dincolo de anumite asemănări, era promovat de ilustre
personalităţi.
Oamenii politici ai
Vechiului Regat aveau o netăgăduită calitate, făceau politică fără a fi
politicieni, politica nu devenise încă o profesiune aşa cum va deveni mai
târziu. Cramponarea de putere era încă o mentalitate străină, funcţia politică nu
adăuga nimic statutului social.
LD
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Dacă ţi-a plăcut articolul poate vrei să laşi un comentariu?