Blogul lui Liviu Danila

Preotul şi istoricul Iosif Coriolan Buracu s-a născut la 15 mai 1888, în satul Prigor, din Valea Almăjului. Zestrea intelectuală şi-a dobândit-o în şcolile primare din Budapesta şi Viena, în liceele din Blaj şi Braşov şi la Institutul Teologic din Caransebeş.

Coriolan Buracu a terminat Seminarul Teologic din Caransebeş în 1911, şi a fost hirotonisit preot de către episcopul de Caransebeş, cel care a devenit patriarh al României, Miron Cristea.

In formarea şi educaţia sa, un rol decisiv l-a avut unchiul său, Protopopul Pavel Boldea. A fost uns preot la Mehadia şi a desfăşurat o foarte intensă activitate pentru ideea naţională. A ţinut cursuri de religie pentru elevi, în limba română, a avut curajul să întreprindă foarte multe acţiuni cu caracter naţionalist, care au deranjat autorităţile austro-ungare, pentru că erau pronunţat pro-româneşti şi deci potrivnice administraţiei austro-ungare. Dovadă că lucrurile acestea au fost bine gândite şi bine făcute, cu atâta suflet şi cu atâta trăire românească, şi că au deranjat autorităţile austro-ungare, este şi faptul că la izbucnirea primului război mondial, pe 26 iulie 1914, Coriolan Buracu a fost arestat din altarul bisericii din Mehadia. Într-un jurnal de amintiri scrie că a fost primul arestat politic din Ardeal şi Banat.

Acuzaţia a fost aceea de destabilizare a statului austro-ungar. A petrecut câteva luni de detenţie în lagărele de la Orşova, Caransebeş, Debreţin, şi apoi a fost trimis ca preot militar pe front. A făcut întreaga campanie militară, până în 1918, când, la destrămarea imperiului austro-ungar, a revenit la Mehadia. În frământările acelui moment de după terminarea războiului, când în Ardeal şi în Banat s-a aprins flacăra Unirii cu România, comandantul Gărzii Civice şi preşedinte al Consiliului Naţional Român a fost ales generalul Nicolae Cena.

Fiind în vârstă, generalul Cena a declinat această calitate, a spus că răspunderea este prea mare pentru vârsta pe care o avea, şi a rugat să fie ales în această calitate, deci comandant al Gărzii Civice şi preşedinte al Consiliului Naţional Român, tânărul preot Coriolan Buracu, cel care trecuse deja prin experienţa detenţiei maghiare.

Ales în această calitate, C. Buracu a desfăşurat o activitate deosebit de bogată, fiind printre altele şi semnatarul a şase importante documente emise de Consiliul Naţional Român din Mehadia.

Aceste documente fac parte din patromoniul de istorie naţională, din cele 606 documente publicate în volumul VI al lucrării “Anul 1918 la români”. Sunt documente care poartă semnătura lui Coriolan Buracu şi care arată ce s-a întreprins la Mehadia până la 1 Decembrie 1918 şi după aceea (a participat inclusiv în campania până la Tisa împotriva regimului comunist al lui Bella Khun).

Este ştiut faptul că Palatul Cultural, care este cel mai frumos monument arhitectonic al oraşului Drobeta Turnu - Severin, făcut după modelul “Scalei” din Milano, a fost construit din iniţiativa lui Theodor Costescu şi a multor români din Severin, care au dorit să facă din acest Palat un far de iradiere a culturii româneşti pentru românii din afara graniţelor.

În ciuda condiţiilor financiare destul de grele, Palatul a fost terminat, şi Theodor Costescu, la 15 mai 1924, îi adresează lui C. Buracu o scrisoare, în care îl ruga să primească titlul onorific de director al Palatului Cultural din Drobeta Turnu – Severin. În scrisoarea respectivă se spunea, printre altele, că oferta a fost făcută “pentru meritul de a fi un luptător al cauzei româneşti în Banat, respectiv Mehadia”.

Coriolan Buracu a primit postul de director al Palatului Cultural şi, în acelaşi timp, postul de director al Bibliotecii “I.G. Bibicescu“, bibliotecă ce avea 40.000 de volume, în cadrul acestei clădiri organizând şi Muzeul “Dr. C. Istrate”. În activitatea desfăşurată, ca director, a chemat multe personalităţi culturale la Turnu – Severin, iar în 1927, Coriolan Buracu a intrat în viaţa politică, fiind ales mai întâi deputat şi apoi senator naţional - ţărănist de Caraş – Severin.

În anul 1929 s-au organizat alegeri locale pentru un loc de deputat de Mehedinţi, din partea Partidului Naţional Ţărănesc candidând Mihail Manoilescu, pe care Coriolan Buracu l-a ajutat în campania electorală.

Atunci, Mihail Manoilescu i-a propus să accepte ca nou-născutul familiei, băiat sau fată, să fie botezat de el. În felul acesta a ajuns Mihai Buracu să fie botezat de Mihail Manoilescu, cel care, ulterior, a ajuns şi ministru de Externe, şi apoi a sfârşit în cumplita închisoare de la Sighetu Marmaţiei.

În anii 1929-1930, obţine, de la societatea „Cultul Eroilor” din Bucureşti, troiţe de piatră pentru comunele Rudăria, Teregova şi Mehadia, iar pentru comunele Prigor, Cornea şi Obreja, troiţe de stejar, ridicate în memoria şi cinstirea faptelor eroilor căzuţi în primul război mondial. În acelaşi scop, se ocupă de construirea, în anul 1930, a cunoscutului monument de la Bozovici (800 de pietre). Cercetătorul şi omul de bine C. Buracu a făcut demersuri substanţiale pentru construirea, la Bozovici, a unui spital şi a unei băi comunale, iar la Prigor a oficializat un modern dispensar medical, dotat cu baie.

Lucrări şi articole publicate de C. Buracu:

- Almanahul Almăjului, Tr. Severin, 1930;

- Din istoria Banatului Severin, Caransebeş, 1932;

- Din trecutul Almăjului şi al Rudăriei, Tr. Severin, 1932;

- Din istoricul şcoalelor din Almăj, în revista „Şcoala Almăjului”, Oraviţa, 1932;

- Din trecutul bisericilor din Almăj, în „Foaia Diecezană”, Caransebeş, 1932

Coriolan Buracu nu a fost doar preot, ci şi un valoros om de cultură, un prolific scriitor şi fervent corespondent al presei vremii.

A murit la 76 de ani, în ziua de 11 februarie 1964, fiind înmormântat la cimitirul „Izvorul nou”. Rămăşiţele pământeşti i-au fost strămutate, mai apoi, în curtea bisericii din comuna natală, Prigor.

*O parte din aceste informaţii, în special cele legate de activitatea culturală, au fost preluate de pe site-ul http://www.fericiticeiprigoniti.net.