Prusia în 1713 suferea de multe dintre slăbiciunile
Austriei. Şi acest stat avea, de asemenea, o economie înapoiată şi teritorii
împrăştiate geografic, ceea ce-l făcea vulnerabil în faţa atacurilor.
Prusia, asemeni
Austriei, avea o nobilime prea puterică şi un monarh a cărui putere era
absolută doar în teorie. Legarea provinciilor împrăştiate într-un stat unitar,
transformarea Prusiei într-una din marile puteri ale Europei şi crearea unui
sistem de guvernare şi a unei armate care, cel puţin aparent, era prima pe
continent, se datorează atât lui Federic Wilhelm I, cât şi lui Frederic al
II-lea.
Crearea statului prusac modern este, în cea mai mare
măsură, opera lui Frederic Wilhelm. În timp ce fiul său a adăugat unele
elemente noi, în specia o reformă legislativă amplă, care a depăşit de departe
eforturile foarte modeste făcute în această direcţie de Maria Tereza în
Austria, grânarele de stat, ca provizie împotriva foametei şi încercarea
horărâtă, deşi limitată, de a încuraja comerţul şi industria prusacă,
fundamentele statale care au permis aceste dezvoltări au fost creaţia lui
Frederic Wilhelm. Frederic al II-lea s-a dovedit prudent, chiar conservator în
privinţa reformării sistemului de guvernare pe care l-a moştenit. El a păstrat Directoratul
General, nesfârşitele tururi de inspecţie şi structura forţelor armate
chiar şi atunci când s-au dovedit categoric depăşite.
În realitate, Frederic s-a dovedit mult mai puţin
reformator decât Maria Tereza. La sfârşitul domniei sale, sistemul prusac nu
mai era superior celui din Austria cum fusese în 1740, iar evenimentele de după
1790 urmau să dovedească faptul că Austria s-a putut adapta mult mai bine la
situaţia creată de Napoleon.
Dacă Frederic al II-lea poate fi criticat pentru că nu a
îmbunătăţit sistemul de guvernare instituit de tatăl său, au existat şi domenii
în care a dovedit calităţi superioare Mariei Tereza şi o mai bună înţelegere a
realităţii.
LD
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Dacă ţi-a plăcut articolul poate vrei să laşi un comentariu?