Tezaurele cunoscute şi necunoscute ale Perului

Pe un vast teritoriu, situat în Peru, căruia i se spune azi la huaca de Toledo, s-a făcut de asemenea, printr-o fericită întâmplare, o importantă serie de descoperiri, acţiune dusă la bun sfârşit de un conquistador spaniol, Garcia Gutierrez de Toledo, care a dat numele său locului unde se aflau mormintele pe care le-a descoperit şi le-a explorat cu zel.

Cunoaştem, datorită contabilităţii pe care a lăsat-o, că el a scos din morminte aproximativ 427.525 pesos de aur, adică aproape 1,8 tone de aur pur, ceea ce reprezintă o sumă colosală.

Putred de bogat, el muri subit pe pământul sud-american. Dar moartea lui nu a pus capăt extraordinarelor descoperiri ale bogăţiilor din mormintele aflate în la huaca de Toledo. Dimpotrivă, după moartea sa, spaniolii care i-au luat locul reuşiră încă din 1592 să adauge averii lor 235.100 pesos de aur curat, adică aproape o tonă de aur sau câteva miliarde de euro astăzi.

În 1602, Escobar Corchuelo, care venise din Spania în America, a scos la lumină, într-un loc necercetat până atunci, denumit hauca de la Tosca, un număr foarte mare de obiecte de aur şi argint, care au fost evaluate pe vremea aceea la 60.000 pesos, adică 250,8 kg.

În acelaşi an, spaniolii elaborează un proiect îndrăzneţ şi întemeiară chiar o companie, care se află în oraşul Trujillo în partea de nord a teritoriului, cu scopul de a obţine aurul. Planul era să devieze apele râului Moche până la un loc important, numit la huaca del Sol, chiar la Moche.

Fondurile au fost strânse, muncitorii angajaţi şi proiectul intră în lucru. Dar lucrările se întrerupseră, nu pentru că pământul se dovedise prea tare sau prea periculos, nu pentru că oamenii refuzau să muncească, ci pur şi simplu pentru că au dat peste o comoară foarte mare, evaluată la vremea aceea la 800.000 ducaţi, adică la 2,8 tone de aur şi argint., comoară care conţinea în primul rând un idol incas din aur masiv, de dimensiuni uriaşe. Aurul a fost topit în cuptoarele anonime şi din această  comoară nu ne-a mai rămas nimic.

Tezaurul a fost ultimul de asemenea importanţă descoperit până azi pe teritoriul Perului. Obiecte din aur şi argint sunt descoperite ocazional şi azi, fie în Anzii nordici, fie în deşerturile de pe ţărmul sudic, dar, deşi de o foarte mare valoare, ele nu reprezintă mare lucru faţă de imensele cantităţi de metale preţioase ivite din pământ ici şi colo.

Jefuitorii de morminte şi ruine se înmulţesc mereu. Numărul a tot crescut de-a lungul anilor. Totuşi, cea mai mare parte a descoperirilor rămâne de făcut în viitor, adică scoaterea la suprafaţă a celor mai importante comori incase, cele din legendarele Pez Grande şi Pez Chico, cele din Coricancha îndeosebi, din templul Pachacamac şi bineînţeles, majoritatea comorilor din imperiul de nord, printre care cea mai importantă dintre toate, comoara din munţii Llanganati.

Unii istorici cred chiar că tezaurul din Pez Chico a şi fost descoperit şi golit de conţinutul lui, el nefiind altul decât comoara exploatată de cacique-ul Antonio Chayque în 1550. Prinvite din această optică, ar rămâne de descoperit în întregime Pez Grande şi nu-i exclus ca unii indieni, ataşaţi încă şi azi cultului solar din trecut, să-i cunoască totuşi taina.

Sunt şi astăzi indieni pioşi care adoră cultul Soarelui şi urăsc tot ceea ce vine din Occident, personal sunt convind că unii dintre ei continuă să păstreze secretul unora dintre cele mai importante comori incase, pe care-l transmit din generaţie în generaţie, ca pe o relicvă sfântă.  

                   LD