Comerţul cu “marfă neagră” şi capitalismul

Explorarea şi traversarea Lumii Noi au fost înfăptuite de grupuri restrânse de oameni. Era nevoie numai de imaginaţie, îndrăzneală, curaj, tenacitate, dârzenie şi spirit de aventură.

Explorarea imenselor resurse ale continentului american necesita însă forţa de muncă, iar amerindienii nu se lăsau înrobiţi: nici nu aveau obişnuinţa şi nici rezistenţa fizică pentru muncile de pe plantaţii şi mine. Se împotriveau cu disperare, atacau fără încetare aşezările coloniştilor şi atâta timp cât erau în viaţă, nimeni şi nimic nu-i putea împiedica să ia drumul codrilor şi al munţilor. Indienii din Antile au luptat până la ultimul om apărându-şi libertatea. Spaniolii au nimicit întreaga populaţie, milioane de oameni, cu o cultură multiseculară. În locul băştinaşilor ei au adus sclavi negri. Trecuse numai un deceniu de la prima călătorie a lui Columb şi vasele spaniole transportau deja sclavi în Santo Domingo (1502). Unii autori lansează data de 1518 şi atribuie prioritatea unor genovezi (D.P. Mannix şi M. Cowley, Corăbiile negre).

Data de 1502 este admisă de cei mai numeroşi autori, contestată de alţii, însă pare cea mai apropiată de realitatea acelor vremuri.

Nimeni nu cunoaşte cu exactitate cine a fost primul sclav negru care a ajuns în Lumea Nouă, dar există temeiuri pentru a afirma că sosirea lui s-a produs foarte timpuriu. De exemplu, Balboa avea cu el treizeci de negri când a descoperit Pacificul. Ori, expediţia lui Vasco Nunez Balboa a avut loc în anul 1513.

Africa era de ajuns de aproape de Europa şi de America ca să poată să sature cu mână de lucru gratuită capitalismul în faşă. “Marfa” era lesne accesibilă cu mijloacele tehnice din acea vreme şi ibericii aveau şi experienţa necesară. Expediţiile portugheze de-a lungul coastelor vestice africane pentru capturarea de negri înalţi, puternici şi de fete tinere, viguroase care aveau să muncească pe câmpiile din sudul Portugaliei sau în minele Spaniei, au pus temelia negoţului cu sclavi, încă pe la mijlocul veacului al XV-lea.  

Negrii erau şi repede adaptabili condiţiilor din America. Obişnuiţi cu muncile agricole şi meşteşugăreşti, odată aduşi la mii de kilometri de locurile lor de baştină, în ţinuturile străine, necunoscute, unde nu aveau nici speranţa vreunui ajutor, nici unde să fugă, se aflau în deplină putere a stăpânilor lor. Orice nesupunere, orice încercare de rezistenţă, era pedepsită grabnic, violent. Stăpânii erau înarmaţi până în dinţi şi întreaga maşinărie a statului se afla la dispoziţia lor. Africa devei astfel un ţinut de vânătoare sistematică împotriva negrilor, sclavajul omului de culoare era cea mai profitabilă întreprindere capitalistă, cu excepţia războiului.

Spanioli, portughezi, englezi, francezi, olandezi, danezi, italieni şi americani au acumulat din negoţul cu “marfă neagră” fabuloase capitaluri care au alimentat apariţia şi dezvoltarea industriei capitaliste.