Povestea trecătorilor din Bucureşti

Am susţinut şi voi susţine orice proiect al publicaţiei http://www.bucurestiivechisinoi.ro/. Acesta este şi motivul pentru care am acceptat să postez pe blog materialul de mai jos. 

“Locuiesc de când m-am născut în acelaşi bloc şi nu îmi cunosc vecinii. Unii dintre ei s-au mutat. Alţii, au plecat într-o altă lume. Cu toţii însă, cei pe care mi-i amintesc dar şi cei de acum, au în comun atitudinea rece, distantă. Mai prietenos se dovedeşte, din când în când, un necunoscut, într-un magazin. Precum cel care, atunci când am strănutat, mi-a urat, zâmbind, “Noroc!” Şi deşi ştiu că alienarea este o stare caracteristică marilor oraşe, acest mic detaliu m-a făcut să sper şi să cred că Bucureştiul este un oraş cu oameni frumoşi şi inima deschisă.” Andreea Bilig.

Cam aşa vedeam eu Bucureştiul în 2010, la întoarecerea dintr-o minunată călătorie în Brazilia. Am scris cuvintele de mai sus pe o coala de hârtie uriaşă. Au mai scris şi alţii, anonimi sau persoane publice. Cu toţii, prieteni şi susţinători ai proiectului bucurestiivechisinoi şi ai postului de radio Bucureşti FM. Gândurile noastre de atunci au fost reunite într-o carte despre Bucureşti – experiment literar sau literatură experimentală (?), lansată la târgul Gaudeamus din anul 2011.

“Povestea trecătorilor din Bucureşti” a fost editată într-un număr de 2000 de exemplare, care au fost oferite celor prezenţi la lansare şi vizitatorilor târgului, dar şi Muzeului de Istorie al Municipiului Bucureşti, care ne-a pus la dispoziţie fotografiile. Cartea poate fi descărcată acum şi în format electronic aici.
Volumul este ilustrat cu fotografii de arhivă şi innobilat de gândurile şi viziunea despre oraşul în care locuiesc ale lui Florin Iaru, Emanuel Bădescu şi Adrian Majuru.

                     LD