Două posibilităţi...

 Când mergi la război, ai întotdeauna două posibilităţi. Poţi fi prins cu pantalonii–n vine sau cu ei traşi şi gata de mers. Dacă nu te prinde deloc, bravo ţie. Dar dacă se-ntâmplă ce-i mai rău, tot mai ai douã posibilităţi.

Ori supravieţuieşti, ori mori. Dacă supravieţuieşti, e grozav. Dar dacă se-ntâmplă să mori... Ei bine, chiar şi atunci, iar ai douã posibilităţi. Ori sfârşeşti singur în mormânt, o variantă bună, fie într-o groapă comună. Sfârşeşti fie în vârful mormanului, fie undeva pe dedesubt. Dacă eşti în vârf, păi, atunci bravo ţie. Dar dacă te pomeneşti dedesubt, tot îţi rămân două posibilităţi. Fie rămâi aşa cum eşti, fie devii copac. Dacă rămâi aşa cum eşti, bravo ţie. Dar, dacă devii copac, ai iar două posibilităţi, pentru cã te transformi fie-ntr-un copac cu frunze, fie într-unul de-ăla cu conuri.

Dac-ajungi copac cu frunze, atunci, bravo ţie. Dar dacă ajungi conifer, iar te afli în faţa a douã posibilităţi. Fie creşti şi ajungi o mândreţe de bucată de lemn, sau te retează şi eşti... De creşti şi-ajungi bucată de lemn, bravo ţie. Dar, desigur, dacă te taie, o să afli că-s iar două posibilităţi. O sã afli că sfârşeşti sau la o fabricã de cherestea, sau, posibil, la o fabrică de hârtie.

Dacă afli că eşti la o fabrică de cherestea, atunci bravo ţie. Dar dacă sfârşeşti la o fabrică de hârtie, o să afli că iar ai douã posibilităţi.

Până la urmã te transformi fie în hârtie de scris, ceea ce nu este chiar rău, sau, posibil, în hârtie igienică.

Dacă ajungi hârtie de scris, bravo ţie. Dar dacã te transformi în hârtie igienică, o să sfârşeşti cu capu-n fundu' cuiva. Şi cu asta basta!