-->

duminică, 24 noiembrie 2013

Biserică vs. creduli și politicieni vs. preoți


 Religia s-a născut din nevoia omului de a avea un îndreptar, un sprijin în fața greutăților vieții. Dar oare l-a avut vreodată? Voltaire zâmbea mereu atunci când citea sau auzea de Dumnezeu și nu era singurul. De altfel, dacă Providența dorea o lume mai bună, fără dureri și suferințe, o putea face așa fără niciun fel de greutate. Dar nu a vrut. De ce nu a dorit o lume mai bună pentru creația sa?  Bună întrebare nu-i așa, atât de bună încât nu poți găsi un răspuns. Credința e necesară pentru mersul unei societăți, însă credința religioasă nu există, este o minciună perpetuă. Progresul omenirii a venit din partea științei, chiar a cerului ''albicios'' în care vom trăi, dar nu se leagă de religie. 

 Dacă Providența ar exista cu adevărat, doar ca discuție, nu ar fi permis crime împotriva omenirii, cele mai multe săvârșite cu crucea în mână de oameni ai Sfintei Biserici în cruciade, nu ar fi permis unor papi să corupă lumea, unor preoți să conducă ''știința'' și să-i ardă pe oameni, ca pe niște torțe în piețele publice, pentru convingerile lor; nu ar fi acceptat ''degradarea materialului său genetic'' prin includerea unor gene precum lăcomia, corupția, invidia și răutatea. Stratificarea socială și împărțirea lumii în bogați și săraci, în opulență și mizerie, în vânători și victime, în potlogari și șmecheri (termen german care la români s-a degradat), în necinstiți și cinstiți, ne conduc inevitabil la o concluzie simplă, cunoscută și acceptată de toți cei care nu vor să fie ignoranți.
Uitaţi-vă cu atenţie la alegerile din sânul Bisericii, cu cine seamănă ele? Nu vi se pare nimic cunoscut? Aha, v-aţi prins. Exact. Seamănă perfect, aproape 99%, cu alegerile care au loc frecvent în partidele politice. La finalul lor, în proporţie de 99%, tot potlogarul X sau Y câştigă. Tot aşa merge treaba şi în viaţa spirituală, iar asemănarea nu se opreşte aici, pentru că preoţii şi politicienii n-au nimic de făcut. Sunt două categorii care nu produc nimic în ţara şi lumea asta, vând doar iluzii credulilor.
De unde vine asemănarea? Simplu. Relaţia stat - putere - Biserică sau stat - Biserică - putere. Nici nu mai contează ordinea. Rezultă clar un singur lucru: manipulare. Şi atunci, fără supărare, ce este sfânt în Biserică?
Au fost doar doua perioade în istoria Europei, ambele foarte scurte, în care religia a încetat să-i mai manipuleze pe oameni: Iluminismul și perioada nazismului. Oculta mondială, în care doar ignoranții nu cred, are un rol determinant în manipularea oamenilor. Biserica sau instrumentul de manipulare al statului, mâna sa dreaptă de-a lungul istoriei, are în prezent o mare problemă de rezolvat: indiferența actualei generații ''androide'', însă mă aștept să se ''găsească'' urgent soluții. Viitorul Bisericii și al manipulării milenare sunt în joc.

Deschideţi ochii şi poate mâine, dacă nu într-o altă zi, veţi vedea altfel lucrurile.

Puteți să dați like şi pe Facebook pentru a fi la curent cu ultimele postări ale blogului.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

4 comentarii:

*StMS spunea...

Daca Dumnezeu nu exista, nu pierzi nimic crezand in El, dar daca El exista si nu crezi, atunci ai pierdut totul. Blaise Pascal

Liviu Dănilă spunea...

Cunosc citatul foarte bine dar este total neserios. Ceea ce sugerează autorul este să păstrezi aparenţele, aşa româneşte, că nu se ştie niciodată cine are dreptate: ştiinţa sau religia. Prefăcătoria se traduce prin credinţă în Dumnezeu?

*StMS spunea...

E un citat filosofic care ce-i drept poate fi interpretat. Unii pot confunda credinta cu prefacatoria fiindca ratiunea lor nu s-a ridicat niciodata mai presus de intelegerea animalului superior, altii care au cunoscut divinitatea in viata launtrica dau un sens bun acestei aforisme pentru cei carora taina lor existentiala este oprita de confuzie si indoiala. Omul fiind fire cazuta nu se poate indentifica niciodata cu divinul absolut, dar se poate apropia de indumnezeire. De aceea reprezentantii bisericii, fiind oameni si ei, nu trebuie luati neaparat modele de vietuire crestineasca, doar daca au ceva concret revelat si trait. Libertatea de alegere o avem de la creatie si constiinta e cea care ne lumineaza sau ne intuneca pe parcursul vietii incat sa putem sau nu elucida credinta care a devenit mister sau haos din cauza viciului. Cei care isi pastreaza faclia sufletului aprinsa urca spre iluminare, ceilalti care traiesc dupa intamplare - cad oricum, desi poate nu doresc. Ateul nu-l poate cunoaste pe Dumnezeu pentru ca principalul obstacol e logica lui limitata care nu-si poate inchipui decat ceva asemenea. Dar cum poate cineva asemenea omului sa creeze pe om ? Universul nedefinit in spatialitate este asezat intr-o armonie si o corectitudine pe care haosul nu are cum sa-l sustina. Dumnezeu este energia necreata desavarsit in perfectiune. Dumnezeu cuprinde universul pretutindeni si in acelasi timp poate locui intr-o inima de copil. Iar cheia cunoasterii unui ateu sta in incercarea sincera de a afla adevarul.

Liviu Dănilă spunea...

Îți respect argumentele ezoterice și credința în Divinitate. Orice minciună devine adevăr și orice adevăr devine minciună. Îți mulțumesc pentru punctele de vedere!

Trimiteți un comentariu

Dacă ţi-a plăcut articolul poate vrei să laşi un comentariu?