În vizită la Berlin

Plecând cu trenul de la Köln la Berlin, în chiar vecinătatea gării centrale, se vede celebrul dom, a cărui construcţie a început în anul 1248, a continuat în 1560 şi a fost terminată între anii 1842 şi 1880.

După trecerea spectaculoasă cu trenul peste fluviul Rin, urmează o regiune intens populată a Ruhrului, care a fost până în 1970, cea mai importantă regiune industrială a Germaniei. Existau aici multe mine, iar Essen şi Bochum erau oraşe miniere. Tot aici era centrul industriei oţelului (Krupp). Astăzi, regiunea Ruhr nu mai este centrul unei industrii dăunătoare sănătăţii, ci o regiune cu multe univerităţi, în plin având cultural (industrie cinematografică, teatre, muzee), şi important centru de cercetări privind tehnologia protecţiei mediului.

În landul federal Renania de Nord-Westfalia nu există numai centre industriale. În Münsterland se practică intens agricultura, se cresc porci şi cai.

Când te gândesc la Berlin, dincolo de bogata lui istorie, îţi vin în minte versurile unui cântec celebru din 1948. Marlene Dietrich este autoarea acestui cântec memorabil: “Ich hab’ noch einen Koffer in Berlin”. Fiecare dintre noi a lăsat, la un anumit moment, ceva în urmă. Amintirile pot fi uneori dureroase, pentru că viaţa este o încercare.

Trecem prin gările centrale din Bielefeld şi Hanovra. Afară, peisajul este pur şi simplu minunat: păduri, râuri, pajişti. Se aude vocea conductorului: Potsdam. Aici e Potsdam. Urmează Berlin. Na endlich!

Când ajungi pentru prima dată în Berlin, atenţia îţi este atrasă imediat de Bahnhof Zoo sau Gara Zoo, de la grădina zoologică, apărută în urma cu peste 150 de ani, şi situată în apropiere.

Înainte de 1989, pe vremea când Berlinul era divizat, gara Zoo era capăt de linie. Gara Zoo este situată foarte aproape de Kurfürstendamm, o stradă animată, cu multe magazine, cafenele, cinematografe, teatre, etc.

De câteva decenii, poate şi mai mult, autobuzul 100 circulă de la gara Zoo până la Alexanderplatz, din Berlinul răsăritean şi trece pe lângă monumente importante şi lucruri demne de văzut (Columna Victoriei din 1871, clădiri istorice şi monumente). Următoarea oprire este Poarta Brandenburg, construită între 1788 şi 1791. Ea este poarta spre vest şi punctul final al minunatului bulevard Unter den Liden (“Pe sub tei”). Sus, pe poartă, se află o cvadrigă. Construcţia a fost inspirată de propileele din Atena.

Zidul Berlinului (1961-1989), care diviza străzi, cartiere, un râu şi chiar un pod, trecea prin faţa Porţii Brandenburg, astfel încât, până la dărâmarea zidului, accesul în piaţă a fost interzis.

Te poţi considera norocos dacă poţi obţine, contra unei sume rezonabilă, ca suvenir, o bucăţică originală (Ein stück Mauer) din faimosul zid construit de sovietici.

Piaţa Alexander (Berlinul răsăritean), după numele ţarului Alexandru I, a devenit celebră datorită romanului Berlin Alexanderplatz de Döblin, care a trăit şi a lucrat la Berlin ca medic, în preajma Pieţei Alexander. În 1933, cărţile sale au fost arse de nazişti, iar el a fost nevoit să emigreze. Romanul Berlin Alexanderplatz a fost însă ecranizat în 1980 de regizorul Rainer Werner Fassbinder, unul din cei mai de seamă regizori de film germani de după război.

Cimitir Dorothea, situat în Berlinul de est, este cel mai cunoscut cimitir din Berlin, după numele soţiei unui principe elector.

Aici sunt înmormântaţi filozofii Johann Gottlieb Fichte (1762-1814) şi Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831), scriitorii Bertolt Brecht (1898-1956), Anna Seghers şi Heinrich Mann (1871-1950), compozitorul Hanns Eisler (1898-1962), actriţa Helene Weigel (1900-1971), luptători din rezistenţa contra regimului nazist (Dietrich Bonhoeffer).