Campania electorală: luna cerşetoriei politice

Ne-am mai "pricopsit" cu încă o campanie electorală, una plină, ca de obicei, cu noi şi noi promisiuni, care mai de care mai generoase şi mai nerealiste.

Pentru românul călit în focul celor 21 de ani de corupţie, sărăcie şi de relativă democraţie, cel care le-a cam văzut şi simţit pe toate, este o noua ocazie de a-şi arăta indiferenţa şi uneori, chiar repulsia faţă de cei care l-au înşelat în toţi aceşti ani. Dar din păcate, cam de douăzeci și unu de ani încoace, nu este suficient. Cerşetoria politică este la fel de veche ca prostituţia, poate chiar mai veche, la fel de periculoasa ca hoţia şi la fel de dăunătoare bunului simţ (acolo unde există). Dar pe la noi, nu se prea servesc dintr-astea. 

Indiferent de oraşul, comuna sau satul în care locuieşti, eşti urmărit timp de o luna de zile, uneori chiar şi mai mult, de zâmbetele false ale politicienilor – cerşetori. De ce îi numesc cerşetori? Foarte simplu. Dacă un cerşetor se prezintă zilnic la „locul de muncă” pentru a-şi câştiga porţia de viaţă, politicianul – cerşetor, iese odată la patru ani, o singură luna de zile şi îţi cerşeşte votul, iar uneori, o face chiar agresiv şi mitocănesc. Pentru ceea ce îi poţi oferi, vorbim de avantaje inimaginabile pentru un om simplu, este în stare de orice, totul depinzând fireşte şi de cel care îl ascultă. Iţi promite cam tot ce te doare, asta îi e "meseria", de la locuri de muncă, până la așa-zisa „prosperitate”, termen „nesimţit” pentru România.

De dimineaţă şi până seara, indiferent dacă îţi place sau nu, pentru că nimeni nu te întreabă, peste tot nu auzi şi nu îi vezi decât pe ei, politicienii – cerşetori. Este luna lor, luna „pescuitului” de fraieri, cei care pleacă „botul” şi muşcă momeala. Şi sunt mulţi din păcate, mult prea mulţi.

După ce campania electorală a luat sfârşit, chiar din ziua imediat următoare, totul revine la „normal”, la viaţa aceea „prosperă” cu care deja eşti obişnuit şi resemnat. Sau viaţa aia "prosperă" este doar pentru ei ?

               LD