Câţiva critici ai societăţii de la începutul secolului al XIX-lea respingeau atât vechiul regim, cât şi liberalismul. În loc să sprijine fie societatea artistocratică tradiţională, fie alternativa burgheză modernă, ei vorbeau în numele maselor muncitoreşti care păreau destinate să sufere, indiferent cine se afla la putere – nobili sau oameni de afaceri.
Aceşti gânditori, care se autointitulau „socialişti”, puneau suferinţele maselor pe seama contemporanilor care în mod greşit optau pentru producţie în locul repartizării echitabile a bunurilor, pentru competiţie în loc de cooperare, pentru individualism în loc de sentimentul comunităţii. Fondatorii socialismului modern propuneau o varietate de soluţii pentru rezolvarea acestor probleme. Tocmai despre aceste soluţii voi scrie în zilele următoare.
LD
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Dacă ţi-a plăcut articolul poate vrei să laşi un comentariu?