Lumea feniciană şi rolul său în lumea antică

Denumirea Fenicia, este de origine egipteană, întâlnită şi la micenieni, provine din cuvântul feneh, tradus prin “roşcovani”. Cetăţile feniciene, aflate în permanentă rivalitate între ele, au avut nume iniţial comune: Byblos sau Gebal (munte), Tyr sau Sur (stâncă), Sidon (loc de pescuit).

 

Principalele state-cetăţi au fost: Byblos, cel mai vechi, aflat în centrul coastei feniciene, Sidonul şi Tyrul, în sudul coastei, Ugaritul, în nord, în faţa Ciprului, Arrados, la sud de Ugarit, între acesta şi Byblos, pe o insulă lângă continent. Şi jumătate din Tyr se afla pe o insulă, partea sa continentală fiind apărată de un aliniament stâncos.

Datorită poziţiei lor geostrategice, cetăţile feniciene vor domina comerţul din bazinul Mediteranei, realitate care se va menţine până la sfârşitul secolului al III-lea î.e.n. Această ascensiune a fost posibilă şi datorită slăbirii Egiptului acelei vremi, sub protectoratul căruia s-au aflat timp de milenii cetăţile feniciene. Pentru Egipt, menţinerea dominaţiei asupra Feniciei era importantă, întrucât principala cale maritimă de aprovizionare cu materii prime se făcea prin porturile şi cu corăbiile feniciene. Vasele Feniciei transportau în Egipt pini şi cedri din Liban, lână din Siria, metale din munţii Taurus şi Caucaz. Fenicienii erau principalii furnizori de corăbii şi vase de luptă pentru flota egipteană. 

Mărfurile egiptene intrau în circuitul mediteranean şi chiar în Asia Mică exclusiv prin tranzitul maritim fenician: atât de intens era acest traffic, încât un produs tradiţional la exportul faraonic, papirusul, a devenit sinonim cu Byblos, numele cetăţii feniciene transferându-se asupra cărţilor antice, prezentate în formă de suluri de papirus. Între 2000-1800 î.e.n., pentru aproape două veacuri, Byblosul a devenit heghemon al lumii feniciene.

         LD