O personalitate fascinantă - Marcus Terentius Varro

A trăit în perioada 116 – 27 î.e.n. şi a fost unul dintre cei mai longevivi poeţi latini. Descendent al unei ilustre familii de rang ecvestru din Reate (cunoscut drept ţinutul sabinilor), s-a născut la Roma, unde îşi însuşeşte o bogată cultură umanistă (elev al lui L. Aelius Stilo) pe care o va completa la Atena. 

A fost alături de Pompeius (49 î.e.n.) în războiul civil (al doilea triumvirat) şi a devenit apoi prizonierul lui Caesar. Acesta a dat dovadă de clemenţă şi din anul 47 î.e.n. Varro a primit conducerea bibliotecii imperiale din Roma. Se consacră unei activităţi ştiinţifice fecunde devenind, încă din timpul vieţii, o autoritate incontestabilă. Cu o educaţie aleasă dar, în acelaşi timp, puternic ataşat de vechile tradiţii romane, Varro este unul din marii precursori ai clasicismului perioadei augustane (Octavian Augustus, primul împărat al Imperiului Roman). 

Mânat de o curiozitate nelimitată, aduce în scrierile sale (cca 74 cu peste 600 de cărţi) o documentaţie vastă, îmbogăţită de propria experienţă, abordând aproape toate domeniile cunoaşterii.

Atitudinea sa este aceea a omului de ştiinţă, orientat spre rigoare, sistematizare metodică (deseori pedantă), căruia nu-i lipseşte însă sensibilitatea şi rafinamentul stilistic. Din întinsa lui operă s-au păstrat întegral numai cele 3 cărţi din Res rusticae (Despre agricultură) şi, cu unele lacune, cărţile 5 – 10 din De lingua Latina (Despre limba latină, alcătuită se pare din 25 de cărţi).

Din celelalte scrieri sunt cunoscute doar fragmente (cca 600 din opera Saturae Menippeae – Satire Menippeae, în 150 de cărţi), citate (La Aulus Gellius, Macrobius, Augustin) sau, la majoritatea, titlurilor. A scris lucrări de filosofie, mai ales morală (Logistorici – Discuţii istorice, 76 de cărţi; De forma philosophia, tratat despre binele suprem; De principiis numerorum – Despre principiile numerelor, 9 cărţi asupra învăţăturii pitagoreice a numerelor; Saturae Menippeae, tratând probleme politice şi moraleîn versuri şi proză.

A fost preocupat şi de istorie (mai ales cronologie) în lucrarea De gente populi Romani – Despre originea poporului roman, în 4 cărţi; De vita populi Romani – Despre viaţa poporului roman, 4 cărţi urmărind istoria Romei de la origini până la Caesar; De familiis Troianis – Despre familiile troiene, o genealogie a familiilor patriciene romane; Annales, o cronologie în 3 cărţi a principalelor evenimente din istoria Romei, etc. A scris lucrări (inclusiv manuale) extrem de interesante despre navigaţie (ţărmuri, carte despre estuarii), agricultură, economie şi lingvistică.

Imensa operă a lui Varro, apreciat de de urmaşi celebri (Seneca, Quintilian), a constituit, timp de secole, în întreaga antichitate greco – romană, o vastă istorie a culturii şi civilizaţiei poporului roman, la care au apelat cu egal interes istoricii, oamenii de litere sau de stat.

         LD