Decimarea populaţiei insulelor Fiji

Pe 10 octombrie 1874, Marea Britanie anexează formal insulele Fiji. Către sfârşitul acelui an, regele Cakabou, din Fiji, însoţit de familie şi de sfetnicii apropiaţi, a fost invitat să viziteze Australia, spre a se bucura de avantajele civilizaţiei.

Unul dintre „avantaje”, de care nu avea să se bucure însă nimeni, a fost îmbolnăvirea de pojar. Suita regală a părăsit Sydney la bordul crucişătorului HMS Dido, sosind acasă pe 15 ianuarie 1875. Unul din doi membri ai anturajului regal sufereau deja de ceea ce părea a fi un puternic puseu de pojar. In doar trei luni, mai bine de un sfert din populaţia insulelor Fiji cădea pradă epidemiei. Numărul total al victimelor a fost estimat la 40.000 de oameni. Dar boala s-a răspandit şi în alte insule din Pacificul de Sud, provocand o mortalitate ridicată şi creând panică oriunde apărea. Un scriitor contemporan, William Squire, nota că mulţi băştinaşi mureau, pur si simplu, din cauza atacurilor de panică, în vreme ce alţii se înecau, încercând să-şi răcorească trupul ars de urticarie în ocean. El credea că „epidemia va înceta doar atunci când fiecare persoană de aici se va îmbolnăvi”. Câţi băştinaşi au murit din cauza pojarului nu se va ştii niciodată cu precizie, pentru că în aceeaşi perioadă, „civilizatorii” europeni aduceau în mirificele insule alte două boli care de asemenea vor face ravagii, tuberculoza şi sifilisul. Astăzi toţi specialiştii în antropologie recunosc că splendidele făpturi exotice care populau insulele din Pacific, bucurându-se de o sănatate perfectă, au avut mult de suferit din cauza bolilor „importate” de la europeni, fizicul lor fiind ruinat, iar numărul populaţiei scăzând cu o zecime, în mai puţin de un secol şi jumatate.

Puteți să dați like şi pe Facebook pentru a fi la curent cu ultimele postări ale blogului.