O teorie mereu actuală

În condițiile în care spațiul românesc a constituit dintotdeauna obiectul disputelor dintre marile puteri europene, națiunea română s-a văzut pusă mereu în situația de a fi asimilată de către vecini.
În anul 1868, Titu Maiorescu a publicat un articol modest ca întindere, dar foarte pătrunzător ca intenție, intitulat ofensiv „În contra direcției de astăzi în cultura română“. Articolul s-a dorit a fi o explicație a stării nefaste a societății românești din acea perioadă. 

Criticul milita pentru introducerea reformelor europene pe un fond care să-și găsească un corespondent în viața reală. Problema consta în faptul că tinerii care reveneau în țară după lungi și entuziasmante plimbări prin țările europene, îndeosebi prin Franța, dat fiind și legătura strânsă dintre aceasta și România, deprindeau anumite obiceiuri deloc benefice implementării valorilor europene reale în societatea românească. Acest fapt îi determina pe oamenii de rând să aibă o atitudine ostilă față de noii-veniți, numindu-i zeflemitor ”filfizoni”, ”bonjuri”, ”famazoni” sau ”dueliști”. Acești indivizi, deveniți peste noapte ”europeni”, îți prezentau constituția statului dacă aveai îndoieli în ceea ce privește libertatea reală, făcând dovadă de superficialitate și lipsă de judecată obiectivă, or această bucată de hârtie nu era altceva decât o constituție europeană, mai exact belgiană, suprapusă peste realitățile românești, specifice statului român. Titu Maiorescu enunță pentru prima dată teoria imitației prin care argumenta că pe fondul unei educații slabe, dar și a unei pregătiri intelectuale inadecvate cerințelor vremii, ideile revoluției pașoptiste care deveniseră între timp foarte prestigioase, ba chiar ”la modă” au reușit să se impună în fața poporului român, mioritic prin definiție. Or aceste idei nu au dat naștere unor forme fără fond peste tot unde au avut influență. Acest lucru s-a întâmplat datorită faptului că popoarele respective le-au adaptat cerințelor și necesităților proprii. 
Legat de acest subiect, destul de drag mie, domnul Tudor Cojocariu a scris pe blogul său un material foarte bun despre Titu Maiorescu și teoria "formele fără fond".   
În concluzie, problema „formelor fără fond” nu a fost rezolvată nici la începutul secolului al XX-lea şi rămâne încă valabilă. Pedalăm în gol de mai bine de un veac şi nu ne dăm seama că nu avem lanţ. Ce mai soartă! 

                    LD 

Puteți să dați like şi pe Facebook pentru a fi la curent cu ultimele postări ale blogului.