Democraţia "seculară " la români

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc. 

Un lucru rămâne cert. Democraţia are nevoie de democraţie şi ea trebuie învăţată, mereu şi mereu. Nimeni nu poate ordona nimănui să practice democraţia. Democraţia trebuie să fie aptă însă de a se apăra. Virtutea de bază a democraţiei, toleranţa, ia sfârşit atunci când în joc este însăşi democraţia.

În perioada interbelică, etapa la care ne raportăm mereu, evoluţia partidelor politice a depins de influenţa lor electorală şi de capacitatea acestora de a propune soluţii adecvate pentru problemele cu care se confrunta România. Prin alternanţa la putere s-au experimentat diferite formule de abordare a problemelor cu care se confrunta România. Opţiunile electorale au fost extrem de contradictorii, ceea ce arată că nu exista o cunoaştere clară a „ofertelor politice”.

Nu puţini erau cei care apreciau că, dacă regele a decis aducerea unui anumit partid la putere, acel partid „trebuia votat”, deoarece şeful statului acţiona spre binele ţării. Se adăuga şi faptul că promisiunile făcute de un partid aflat la guvernare aveau mai mari şanse de realizare decât cele ale partidelor din opoziţie. În consecinţă, alegătorii se orientau spre candidaţii guvernamentali. Evident, au existat şi presiuni, acte de violenţă, numeroase ilegalităţi comise de aparatul de stat, care au influenţat rezultatul alegerilor, asigurând victoria partidului aflat la putere. Ca urmare, de fiecare dată, opoziţia a contestat rezultatele alegerilor, au declarat că Parlamentul astfel ales nu reprezintă voinţa cetăţenilor, iar legile adoptate de acesta erau „nule de drept”. Dar, după câteva luni, opoziţia îşi tempera limbajul, participa la dezbaterile parlamentare, propunea amendamente la proiectele de lege depuse de guvern. Rămânem români pâna la capăt.

           LD