Lumina învierii

Lumina învierii nu e lumina unui fulger care trece rapid de la răsărit pâna la apus descoperind pentru o clipă ce înseamnă a zace în întuneric, ci o lumină statornică, de o adâncime necuprinsă care descoperă cele de sus şi cele de jos cu destinul trupurilor pe care moartea le descompune pentru o vreme: "Acum s-a umplut de lumină şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Invierea lui Hristos, întru care s-a întărit". 

 Paştile sunt în Ortodoxie "sărbătoarea sărbătorilor". Dacă sărbătoarea este o ţâşnire de viaţă dumnezeiască în creaţie şi ca atare o ţâşnire de lumină mai presus de fire, Paştile sunt ţâşnirea deplină a vieţii dumnezeieşti în existenţa noastră creştină. De aceea Paştile sunt o explozie de bucurie, care perpetuează explozia de bucurie a ucenicilor care au văzut pe Domnul înviat. De aceea credincioşii se salută cu vestea unei bucurii de necomparat cu nicio altă bucurie: "Hristos a înviat!" "Adevărat a înviat!", până la Inălţarea Domnului, de când se salută cu altă veste tot aşa de mare, legată interior de prima: "Hristos s-a înălţat!", până la Cincizecime, care anticipează Cincizecimea deplină sau umplerea desăvârşită a vieţii noastre de Duhul Sfânt. Existenţa noastră s-a umplut prin Invierea Domnului de bucuria prin excelenţă, de o bucurie reală, consistentă şi durabilă.

                  LD