Vara este anotimpul care te
îndeamnă să călătoreşti, mai ales pe cărări de munte acolo unde amintirile se
împletesc cu viaţa oamenilor din partea locului. Sunt sute de astfel de locuri
cunoscute sau mai puţin cunoscute în România. De multe ori cei care decoperă un
astfel de loc, aproape sacru pentru unii dintre noi, ar vrea să-l menţină aşa
pentru totdeauna şi să îl ferească de “năvălitori”. Pentru mine, dincolo de frumuseţea sa, un astfel de loc este zona
Maioreasa de lângă Rm. Vâlcea. Un loc încântător şi pe care nu îl voi uita
niciodată. Însă acesta rămâne secret.
Un alt loc pe care îl frecventez
destul de des, poate şi datorită poziţiei sale geografice, este staţiunea Băile
Herculane. Deşi zona este extrem de
pitorească, cu peisaje care îţi taie respiraţia, infrastructura rutieră este
deficitară. Întreaga staţiune este plină de gropi şi capcane, iar traficul în
luna august este infernal. Dacă reuşeşti să nu îţi strici maşina, deja te poţi
considera norocos. Drumul principal este la fel de prost precum un simplu drum
rural, unul sătesc pe care circulă doar biciclete şi căruţe. Acesta este un
mare minus al staţiunii Băile Herculane.
După ce reuşeşti să
depăşeşti acest neajuns, în Băile Herculane te salută, chiar de pe înălţimile
masivului Domogled, pinul negru şi “Arborele Mamut” sau arborele de Sequoia. De
altfel, arborele de Sequoia este, probabil, cel mai longeviv arbore de pe
pământ şi care poate atinge vârsta de 5000 de ani. Vă imaginaţi un copac care
priveşte lumea de cinci milenii?
Aşa se face că după ce
umbli câteva ore pe cărările din împrejurimile staţiunii, aeroionizarea
negativă ridicată ce are ca efect bioenergizarea organismului (ajută la tratarea
depresiei şi a stresului cotidian), apare senzația aceea neplăcută ce
declanșează căutarea hranei.
Când vine vorba de găsirea unui loc bun unde să
serveşti masa, deşi oferte există cu duiumul, lucrurile nu sunt aşa cum îţi
doreşti. Acum, evident, depinde şi de gusturile fiecăruia. Cei care ajung în Băile
Herculane şi vor să servească o masă bună, consistentă, ieftină şi servită ca
la mama acasă, le recomand să ajungă la SC Myluşka SRL aflată la adresa Str.
Trandafirilor, nr. 40 (zona blocurilor de la intrarea în staţiune). Nu este
nicio reclamă, credeţi-mă, pur şi simplu este o recomandare.
Locul nu arată ca unul modern, un restaurant select, poate nici nu este atractiv de la intrare, însă veţi fi satisfăcuţi de meniul zilei şi de amabilitatea doamnei Nicoleta.
Puteți să dați like şi pe Facebook pentru a fi la curent cu ultimele postări ale blogului.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Dacă ţi-a plăcut articolul poate vrei să laşi un comentariu?