Conştiinţa naţională şi tragedia războiului

Primul război mondial a săpat urme adânci în conştiinţa colectivă şi individuală, o generaţie întreagă fiind marcată în mod categoric şi definitiv. La Belle Epoque se încheiase în mod dramatic, printr-un război care i-a verificat valorile sociale şi morale, impunând reevaluarea lor şi chiar abandonarea unor principii.

Scriitorii epocii au evidenţiat acest lucru în operele lor (locul cel mai important ocupându-l romanul), iar literatura inspirată de război este imensă (Adio arme, de Ernest Hemingway, Focul, de H. Barbusse, Moartea unui erou, de R. Adington, Întunecare, de Cezar Petrescu, Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război, de Camil Petrescu, Pe frontul de vest, nimic nou, de Erich Maria Remarque).

În centrul şi sud-estul Europei, problema participării la război în armata austro-ungară era în măsură să provoace o adevărată tragedie în conştiinţa soldatului nevoit să aibă în faţă, ca inamici, pe proprii conaţionali. Situaţia constituie substanţa romanului Pădurea spânzuraţilor al scriitorului Liviu Rebreanu, originar din Transilvania, aflată la aceea dată în componenţa Imperiului austro-ungar. Autorul, fost ofiţer, cunoscuse el însuşi rigorile vieţii cazone şi atmosfera din armata austro-ungar.

Ideea romanului i-a fost sugerată de o fotografie ce reprezenta o pădure de spânzurători în care atârnau 300 de cadeţi cehi, care refuzaseră să plece la război. Execuţii similare avuseseră loc şi în alte provincii ale Dublei Monarhii, cătănia fiind un tribut greu pe care popoarele trebuiau să-l plătească.

Tuturor acestor fapte li s-a adăugat experienţa zguduitoare a fratelui scriitorului, Emil, judecat şi spânzurat la Ghimeş Palanca pentru tentativa de a trece de partea românilor din Regat.

Liviu Rebreaunu aduce în discuţie problema motivaţiei participării la război. Discuţiile de la popota ofiţerilor dezvăluie o lume multietnică, cu diferite grade de fidelitate şi înţelegeri diverse ale conceptului de datorie militară. Patria invocată nefiind cea reală, toate celelalte motive nu sunt decât lozinci fără valoare în faţa morţii, sau în situaţii de criză. 

                   LD