Frederic Wilhelm I şi dispreţul faţă de educaţie

Este un lucru ştiut faptul că regele Prusiei dispreţuia teribil oamenii educaţi, făcând ca universităţile să ducă mare lipsă de fonduri. Academiile de ştiinţe şi arte au început să decadă în timpul său.

  Friedrich Wilhelm I al Prusiei, portret de von Samuel Theodor Gericke, 1713

Regele îşi folosea poziţia pentru a-şi bate joc de intelectuali, în special preşedintele Academiei de Ştiinţe, Gundling, a fost timp de mai mulţi ani victima unor glume crude ca aceea când şi-a găsit locuinţa zidită de jur împrejur. Când acesta a murit, Frederic Wilhelm l-a înmormântat într-un butoi de bere. În momentul când Wolff, cel mai renumit profesor de drept al vremii, a sugerat că dezertarea din armată nu era întotdeauna un delict capital, Frederic Wilhelm l-a concediat din postul deţinut şi i-a dat 48 de ore să părăsească ţara. Wincklemann, alt intelectual prusac, a preferat să se autoexileze decât să mai suporte ironia constantă a monarhului. El a lăsat una dintre cele mai pitoreşti dar şi mai blamante descrieri ale frustrărilor suferite de un intelectual sub Frederic Wilhelm: “Ar fi preferabil” afirma el, “să fii eunuc într-un harem turcesc, decât supus al regelui Prusiei!”
Cu toate acestea, Frederic Wilhelm, a cărui concepţie despre relaxare era să-şi petreacă o după-amiază făcând cele mai crude glume şi să bea bere cu ofiţerii din armată în Tabagerie (“Parlamentul tutunului”), nu era chiar atât de dezinteresat de educaţie cum părea.
Ceva a făcut regele şi pentru sistemul de educaţie, aspect susţinut cu tărie de câţiva istorici fideli epocii sale.
În anul 1717 a dat un decret care stabilea un sistem de şcoli primare de stat pentru toţi copiii între 5 şi 12 ani. Se pare că au fost construite circa 1000 de şcoli în perioada la care ne raportăm. Realizările, totuşi n-au fost cu adevărat impresionante. Cele mai multe şcoli de ţară aveau o singură încăpere şi duceau lipsă acută de fonduri. Nu existau surse materiale pentru formarea de profesori şi nu s-au făcut încercări de a impune obligativitatea frecventării şcolii.

Frederic Wilhelm al II-lea, portret de Anton Graff, 1792

Faptul că decretul nu a avut decât efecte limitate este indicat şi prin aceea că fiul său, Frederic al II-lea (1740 - 1786), a fost nevoit să înceapă de la zero când a încercat la rândul său să introducă un sistem educaţional de stat, 46 de ani mai târziu.
Deşi sinceritatea speranţelor nutrite de Frederic Wilhelm de a stabili un nivel educaţional de bază pentru toţi cetăţenii Prusiei este neîndoielnică, el a considerat în mod clar acest obiectiv ca având o prioritate mai mică decât crearea armatei. Pentru el, ca şi pentru atâţia conducători din întreaga istorie a Europei, soldaţii erau mult mai folositori decât cetăţenii educaţi. 

                          LD