Cardinalul Mazarin

Louis Henri de Loménie, conte de Brienne (1666–1698), fiul lui Henri-Auguste de Loménie, l-a descris astfel pe cardi­nalul Mazarin:

“Era de statură potrivită, armonioasă, fi­ind ceva mai înalt decât obişnuit. Avea un chip plăcut cu ochi foarte vioi şi fruntea largă. Părul era castaniu şi ondulat, barba de culoare mai închisă, bine pieptănată. Purta mare grijă mâinilor sale, extrem de frumoase şi totdeauna foarte curate. In ceea ce priveşte mintea sa, l-a servit foarte bine întreaga viaţă şi, desigur, a fost în­ţelept, perspicace, judicios, modest, privind pe deasupra lucrurilor mărunte. Deşi unii au spus despre el că ar fi fost fricos, trebuie să spun că nu l-am văzut vreodată temându-se de moarte, nici în clipa în care s-a văzut condamnat de medici, în nicio situaţie nu a dovedit o cât de mică slăbiciune. Nu l-am văzut niciodată citind din cărţile de rugăciune, dar mergea la liturghie în fie­care duminică si se împărtăşea în zilele de sărbătoare. In rest, nu era deosebit de scrupulos, orice câştig era bun, îi plăceau spectacolele şi serbările, iar jocurile de noroc, mai ales, îi luau mult din timpul liber. Era sensi­bil la câştig şi suporta greu pierderile. De altfel, juca bine şi îşi lua mereu un crupier care juca mai bine decât el, într-atât se temea să piardă". Louis-Henri de Brienne