Din istorie în realitate

Un om inteligent, chiar şi unul mediu, este obligat să-şi pună întrebări şi să caute răspunsuri, învăţând din greşelile lui sau ale altora. Din păcate însă, poate datorită ignoranţei, mulţi nu îşi dau seama de capcanele care li se pregătesc. Este şi aceasta o formă de a învăţa mecanismele de funcţionare a unei societăţi capitaliste, societate bazată pe încurajarea lenei, a corupţiei şi a dezastrului social.

Vă provoc la un joc simplu şi interesant, un joc bazat pe fapte trăite de generaţii întregi şi care se repetă de sute de ani. 

Legătura dintre migrarea în Lumea Nouă şi plecarea la muncă în străinătate

În serile lungi de iarnă, duşmana cumplită a sărăcimii, apărea pe la hanuri, câte un ins singuratic, străin de partea locului. Scotea din buzunaru-i adânc câte o cărţulie din care citea celor strânşi în jurul-i istorisiri despre pământurile de peste Ocean. Viaţa pe acele meleaguri era de minune: acolo totul, cică, ar încolţi, ar creşte, ar înflori şi s-ar pârgui dintr-o dată, văcuţele pasc întregul an pe iarbă înaltă şi grasă, albinele depun mierea în scorburile copacilor, urşii trăiesc în bună frăţietate cu porcii de la ferme, lupii sunt mărunţei şi se lasă uşor domesticiţi, iar bizonii îşi bagă încă de dimineaţă capul pe fereastra cabanei, în aşteptarea focului de armă care să-i transforme în conserve pentru zile grele.

Burta goală şi mintea rătăcită plăzmuiesc adesea fantasmagorii. Dar acum, nu mai era vorba de amăgeli. Doar toate erau înşiruite negru pe alb, în cărţulii anume tipărite şi răspândite de companiile (firmele de recrutare de astăzi) ce făceau propagandă cu scopul de a ademeni mâna de lucru (anunţurile cu locuri de muncă care împânzesc internetul).

Coloniştii bogaţi (patronatul) aveau nevoie de mână de lucru, o foame, niciodată saturată, de braţe puternice.

Peticul de hârtie, contractul, era transmisibil şi era vândut împreună cu cel înlănţuit, de îndată ce acesta punea piciorul pe pământul făgăduinţei.

Comentatorul unui mare ziar german scria, în 1816: „Emigraţia este o formă de sinucidere”. Nu era uşor să te arunci în necunoscut. Să părăseşti camarazii de joacă şi de muncă, să renunţi la ocrotirea dată de prezenţa invizibilă a părinţilor şi bunicilor rămaşi în cimitirul din sat, să abandonezi mica lume de rude şi prieteni cu care împărtăşeai bucuriile şi necazurile. Şi, la drept vorbind ce te aştepta oare acolo departe ?

Aşa că mare atenţie. Poţi învăţa multe din istorie sau poţi foarte bine să nu înţelegi nimic.

             LD